Poeme de Mina Decu

Două fără un sfert ` Foarte cald Dacă ar fi să aștept ceva aș zice că aș putea să mă bucur acum Timpul trece și umbra zilei se plimbă pe perete Ai zice că sunt poet dacă ți-aș spune asta Începuse un fel de vânt când am fixat creanga cu privirea s-a oprit Crezi că… Citește mai mult

Poeme de Toni Chira

*** Există un teritoriu decupat, O știință de a fi respins. Și delicatele mărci ale liniștii interioare. Există bovarism și nervi împietriți. Și somn la paisprezece grade. Există afecțiune smulsă din lucruri. Cuvinte pe care le păstrezi Ca să te menții aproape – Scaun, masă, pat, perete – Cât mai aproape de realitate. Ești un… Citește mai mult

Marea mirare a lui Voltaire

Un schimb epistolar, petrecut în 1739, între Voltaire și prințul Antioh Cantemir, reflectă preocupările erudite ale lumii culte în secolul al XVIII-lea. S-a vorbit mult, în mediul specialiștilor, și, mai mult, în cel al nespecialiștilor, despre celebra corespondență dintre Antioh Dimitrievici Cantemir, fiul Principelui Dimitrie Cantemir, și marele Voltaire, reconstituită, cel mai adesea, din citări,… Citește mai mult

Aurel Pantea. Poeme

*** Oameni pe stradă, cum îi simţi, ca o pastă, secretaţi de un puls fără nivel, depărtaţi şi teribil de inumani, cu glasurile răzbind dintr-o deplorabilă stare a imaginaţiei, ei sînt sfîrşitul, ziua moartă, realitatea fără apeluri, făcută din lucruri de pe afară, printre morţi îi găseşti, îi priveşti cu pofte vechi, apar în curgerea… Citește mai mult

„Uneori, un anumit deadline sau o anumită presiune poate crea lucruri mai bune decât libertatea de a sta și de a te gândi” (I)

Radu Toderici în dialog cu Radu Jude Când oamenii văd un film de-al tău, văd produsul final, dar nu-și dau seama de tot procesul. Poți să treci un pic prin toți pașii, mai ales în legătură cu ultimul tău film, Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii? Depinde unde decizi să pui începutul. Habar… Citește mai mult

Un magician al surprizelor

                  Marcel Mureșeanu, ajuns la aurita vârstă a înțelepciunii, este un poet al prezentului, neobosit iscoditor pe tărâmul ideilor și prieteniilor literare. Năzbâtiile textuale se țin lanț de poeții ludici, pătrunși de necesitatea de a menține mereu productivă spontaneitatea și suplețea versului, colorată în nuanțări ironic-umoristice. La… Citește mai mult

Poeme de Suzana Fântânariu

Lava de aur   Prin măduva oaselor respiră sfioasa desăvârșire sacră, din focul alb a rămas cenușa, frageda închipuire se zbate cade peste victime plate, privirea-i licărește în dezmierdări uitate. Bat de o viață cu podul palmei în porți străvechi prinse în cuie strâmbe cu lacăte ferecate mă- npiedic în conturul iluzoriu al unei lumi… Citește mai mult

„Remember” Doina Cornea

cred că s-a simțit și s-a știut purtătoare de mesaj și, într-un fel, și-a luat răspunderea celui care clamează în pustiu   Pentru a înțelege singularitatea unei existențe individuale, ar însemna în mod normal să-i „problematizăm” actele și comportamentele. În cazul destinuluicelei care a fost Doamna Doina Cornea, așa se cuvine să o numim și… Citește mai mult

Șase zile în Muntenegru

O călătorie într-una dintre cele mai frumoase țări ale Europei. Cel mai bun mod de a călători e cel în care te poți opri oricând să zici, uite, arată interesant pe-aici, hai să mergem. Asta scoate din ecuație avionul și, parțial, trenul, fiindcă au o traiectorie fixată, de la A la B. Deci, în principiu,… Citește mai mult

Nunc est bibendum

                În sala mare este fum să-l tai cu cuțitul, fum și un miros acru, greu, de transpirație, de haine și corpuri nespălate, de băutură. Cei de acolo se obișnuiesc și nu mai simt duhoarea, doar fumul le irită ochii. Mulți sunt mușteriii casei și-și fac veacul acolo… Citește mai mult

Petru Poantă

Petru Poantă opera întodeauna cu migală, cu o atenție maximă nu pentru a face mari delimitări, ci pentru a impune mici despărțiri. Zvelt, aproape invariabil cu jeanși, cămașă albă și un sacou negru sau, mai des, o vestă cu tentă vînătorească (astăzi se spune tactică) de culoare întunecată, cu ochelari cu ramă groasă neagră, avea… Citește mai mult

I se spunea Petre

(Petru Poantă desenat de Marin Sorescu) Bătăios, ironic, necruțător cu mediocritatea încrezută, dar apt de dialog, Petre avea o fire pasională, mai degrabă decât una rațională, vreau să spun una de poet, nu de critic.   Deși prenumele său era Petru, toată lumea, inclusiv soția, Irina, îi spunea Petre. Petru Poantă. Se născuse într-un sat… Citește mai mult

Petru Poantă, Fragmente

Nimic nu este mai straniu într-un ziar decât această rubrică, în aparență inofensivă și modest intitulată, Mica publicitate. Ea repre­zintă pentru mentalitatea bunului cetățean substitutul confortabil al bazarului de odinioară, mai fabulos însă, incredibil aproape, plin de haz, dar și cutremurător. Într-un spațiu restrâns, la un preț derizoriu, găsești aici de toate: vile, mașini, apartamente,… Citește mai mult

Pe urmele primului profesor universitar român

Între 1754 și 1760 iezuitul român Ladislau Dobra din Zlatna a predat etică, drept natural, logică, metafizică, fizică generală și specifică, iar între 1767 și 1773 teologie la Universitatea Iezuită din Cluj.                 Cunoscând faptul că un număr însemnat de tineri români au studiat în instituțiile iezuite, putem presupune că printre aceștia se găsesc… Citește mai mult

Poeme de Gabriela Chiran

  destin ții minte pauza de cafea? ce ți-a mai lăudat atunci un necunoscut abilitățile, rochia de cașmir, tinerețea – ai înțeles, după conferință, că fusese chiar ea, ocazia, în travesti însă dar tu ai ratat întâlnirea cu ocazia, mereu ziceai că-ți pune piedici întâmplarea acest mic detaliu existențial pe care unii filozofii îl nesocotesc… Citește mai mult

Prestanță academică și mansuetudine afectivă

La scurt timp după decesul compozitorului-academician Cornel Țăranu, în vara anului 2023, bimilenara metropolă culturală a Transilvaniei și-a pierdut încă un personaj emblematic: reputatul anglist, profesor universitar și traducător Virgil Stanciu. Discret, taciturn, excesiv de modest, a știut să se impună prin prestanța sa profesională și umană ca un reper inebranlabil al vieții intelectuale clujene,… Citește mai mult

Profesorul nu mai este

A plecat recent dintre noi, profesorul Virgil Stanciu, „Bill” cum îi spuneau cei mai apropiaţi, una dintre personalităţile de neînlocuit ale anglisticii şi americanisticii româneşti. S-a născut la Blaj, în anul 1941, într-o familie de profesori în care tradiţia intelectuală şi spirituală a Blajului era păstrată vie şi continuată la înalt nivel. Erau ani dificili… Citește mai mult

Hervay Gizella

S-a născut la 14 octombrie 1934 la Makó (Ungaria), într-o familie modestă, cu mulţi copii. A terminat liceul la Zalău, urmând Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, secţia de limba şi literatura maghiară. A fost redactor la revista pentru copii Napsugár (Rază de soare) şi la Ifjúmunkás (Tânărul muncitor), profesoară la liceul maghiar din Bucureşti.… Citește mai mult

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.